Wt/pms/giapé
Piemontèis: giapé[edit | edit source]
Verb intransitiv[edit | edit source]
(prima coniugassion)
- Baulé dël can, dzortut fòrt o con vos aùssa o soferenta.
- Manere ëd dì: Giapé fàuss a la levr: falisse, esse fòra stra.
- Fé un vers aùss, coma col dël can.
- Variant: gëppé, gëppì, giapì, japé.
- Etimologìa: dal fransèis japper.
- An d'àutre lenghe: fransèis: japper; italian: guaire.
Sorgiss[edit | edit source]
Gribàud, REP